Arhiva foto digitala - Muzeul Judetean Teleorman

  Imagini din prima expoziție a muzeului: greutăți și „picior calapod” din eneolitic, vas din epoca bronzului, vase getice, vase medievale, arme medievale și moderne. Cele două vase getice din imaginea din mijloc au fost descoperite în săpăturile de salvare de la Alexandria „Podul Nou” în 1956, ceea ce fixează și un cadru cronologic al imaginilor, fiind ulterioare acestui an. Primul muzeu al oraşului Alexandria s-a deschis la 1 Mai 1952, în parcul oraşului din spatele actualei primării, respectiv din faţa Prefecturii şi a Consiliului Judeţean Teleorman, lângă Şcoala nr. 5. În clădirea respectivă funcţiona şi o florărie.   Muzeul, despre a cărei înfiinţare se anunţa în ziarul „Teleormanul Liber”, organ al comitetului regional de partid Teleorman, a căpătat „rang” de muzeu raional în cadrul regiunii Teleorman (1950-1952), respectiv al regiunii Bucureşti (1952-1968, februarie).   Primul director a fost Florian Neagu, activist politic şi cultural cu studii medii terminate ulterior, dar

    Sediul actual al muzeului, aflat în str. 1848, nr.1, a fost inaugurat la 13 noiembrie 1997. La origine, clădirea a fost o hală industrială construită pentru a găzdui un atelier-școală („Atelierul Interșcolar”), la începutul anilor `80 ai secolului trecut. După anul 1985 s-a trecut la reconvertirea clădirii în sediu de muzeu și așa cum partidul hotărâse, expoziția de bază urma să se intituleze „Epoca Ceaușescu - epoca marilor împliniri”. Întrerupte după 1989, lucrările au fost reluate în 1993, fiind finalizate în vara anului 1997.  

Sediul muzeului între anii 1977-1997, pe str. Dunării, nr. 137, la intersecția cu str. Ion Creangă. În prezent, clădirea găzduiește Direcţia de Protecţie Socială a Primăriei Alexandria.

  Sediul muzeului între anii 1968-1977, str. Dunării nr. 188 (în prezent pe acest loc se află clădirea Administraţiei Finanţelor Publice Teleorman)

  Primul sediu al muzeului, între anii 1952-1968, pe str. Libertăţii (în prezent terenul de sport al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” - nr.5)